Aproape două mii de ani şi ceva în urmă, fiul unui tîmplar din Nazaret, urmat de 12 oameni simpli  de la ţară, în majoritate pescari din împrejurările lacului Ghenizaretului, străbătea satele şi oraşele  Palestinei îndepărtate, poprovăduind  învăţătura Sa. Era ceva deosebit şi misterios în personalitatea şi figura acestui om, ceva ce atrăgea pe fiecare şi totodată impunea respect şi chiar frică faţă de El.
O putere  supranaturală  se  manifesta în faptele Sale şi învăţa Dînsul nu ca toţi carturarii şi fariseii  ci cu o autoritate deosebită  şi cuvintele Lui pătrundeau  în adîncurile sufletului omenesc.
Născut în zilele lui |Pilat din Pont” după viaţă, fapte şi învăţătura Sa, era  mai presus de epocă  şi neamul Său. Născut şi crescut în mijlocul poporului Iudeu, El nu propovăduia nimic specific evreesc şi fiecare om ascultîndu-L se simţea înrudit sufleteşte  cu El  şi pleca  cu convingerea că personal nu poate fi străin după neam şi sănge de Acest Învăţător.
Diferite păreri aveau contemporanii despre personalitatea Învăţătorului ş;i dacă unii mărturiseau sincer  că El |este Hristos Fiul lui Dumneazeu celui Viu” (Matei: XVI – 16)  că  învăţătura  li faptele Sale sunt de la Dumnezeu  (Ioan. III.1) apoi majoritatea consideră învăţătura  Lui ca o nebunie şi pe Dînsul personal îl privea  ca pe un visător sau chiar ca pe un îndrăcit, care face minuni cu puterea diavolului.
Acest contrast şi această luptă l’au  adus pe învăţător în definitiv la moarte pe cruce. Acesta a fost Hristos…
şi iată de pe înălţimile Golgotei, timp aproape de două mii şi ceva de ani nu a încetat să  reverse raze de lumină  în sufletele credincioşilor.
Întreaga  Sa viată pămîntească de la naşterea umilă în peştera păstorilor pînă la intrarea triumfală în Ierusalim – ca împărat şi pînă la moartea pe cruce ca a unui criminal – a fost u cruce neîntreruptă şi grea ca ni sa dat nouă ca exemplu şi ca un far în mijlocul nopţii învăţătura lui Hristos şi în prezent luminează  omenirii calea spre desăvîrşirea morală – calea pe care trebuie să înaintăm.
Contrastul între Hristos ş;i lume pornit încă pe timpurile vieţii pămînteşti a Mărturisitorului durează  şi astăzi  şi credem  că va dura atăta timp cît păcatul va exista şi va domina în lume. Lupta între urmaşii  lui Hristos şi urmaşii lumii nu a încetat niciodată formînd în istoria omenirii  de după Hrsitos o linie zigzag devenind  lupta aceasta cînd mai înverşunată cînd mai liniştită.  În lupta aceasta de mai multe decenii  de veacuri, creştinismul  nu o dată a fost silit saşi apere dreptul său la existenţă înaintea diferitelor iscodiri lumeşti şi după cum valurile furtunoase spală  lu duc la fundul mării tot ce găsesc pe malul ei, aşa val după val venind: necredinţă, ură şi duşmănie acestei lumi nu odată au spălat din inimile credincioşilor chipul adevărat al lui Hristos şi nu odată omenirea lăsînd principiile sănătoase şi pline de viaţă ale creştinismului sa abătut dontr-o parte în alta căutînd satisfacerea şi mîngăierea în plăcerile lumeşti…
Este greu creştinilor să treacă prin toate testele  acestea, dar |sarea pămîntului ” trebuie să rămînă sarea şi nu se strice.
În haosul vieţii de astăzi în faţa acestui pericol a |modernismului” care  încearcă să-L  înlăture pe Dumnezeu din calea Sa. Puţini rezistă,  ceilalţi  sunt luaţi de val, dar acei  care  rămîn  şi îşi dau seama de acest lucru  nu trebuie să piardă |nădejdea”  ci să se înarmeze cu multă răbdare şi căzînd la picioarele celui Atotputernic, cu lacrimi fierbinţi să-i cerem ajutor: |Doamne dacă este cu putinţă să treacă de la noi paharul acesta, dar dacă dupăn păcatele nostre  noi  am meritat  ca crucile nostre să devină mai grele- fie voia Ta”. Amin…                                                                                                                                                                                                                             Nicolae Lisnic,

                                                   Universitatea de Teologie Ortodoxa din Moldova, anul IV