Publicat de: Alex | Ianuarie 26, 2008

Vom preda religia in scoala !!!

       dscf3969.jpg                                               Da…  bine  ne-a fost in vacanta, dar trebuia odata sa se termine si ea… Nu-mi pare rau, caci chiar mi se facuse dor de colegi si profesori . A fost o vacanta frumoasa, cu multa voie buna,  zapada din belsug, colinde si vizite pe la rude (macar de sarbatori ne mai intilnim).         

     N-as vrea sa spun ca a doua parte a inceput in forta,  prima saptamina a semanat mai mult a incalzire. Dar vom avea mult de lucru in acest semestru, caci pentru noi, cei din anul patru, el va fi ultimul. Se apropie examenele de absolvire si sustinerea tezei de licenta, cel mai greu insa, cred ca ne va fi pe ultima suta de metri…  speram ca vom reusi, cu efort si ajutorul Domnului.

          De joi am inceput orele de practica la metodica predarii religiei. Vom preda religia la clasele I-IV, la Liceul Mihai Eminescu din capitala. Prima lectie a fost una mai putin activa din partea noastra, intrucit am asistat  doar la ora. Preotul profesor Dumitru Tolico e foarte indragit de copiii din liceul respectiv, caci lectiile ii sunt interesante,vii, dar si elevii sunt dezghetati (cel putin la clasa la care am asistat) asa ca abia asteptam  sa preluam rolul de profesori ( interesant: vom fi elevi si profesori totodata). Sper sa nu  facem gafe  si sa gasim limba comuna cu copiii, si desigur sa atingem obiectivele inaintate pentru fiecare lectie …                                                                                                                      

  Va fi o experienta absolut necesara pentru cei ce in viitor vor preda in scoli  religia,  dar si o experienta de neuitat pentru noi toti !!! 

 

dscf3966.jpgdscf3970.jpg

Publicat de: Alex | Ianuarie 6, 2008

Craciun Fericit !!!

Nasterea DomnuluiO, ce veste minunata
In Betleem s-arata :
Astazi s-a nascut, cel far’ de-nceput…

      

      Fie ca bucuria Nasterii Domnului sa umple sufletele noastre, sa ne faca mai buni, mai senini, mai rabdatori, mai plini de dragoste si de lumina !!!
       

      Marea sarbatoare s-o intimpinam cu voie buna, cu mesele intinse, cu frumoasele colinde, si sa nu ezitam, mai ales acum de sarbatori, sa facem mai fericiti pe cei din jurul nostru!!!

Publicat de: Alex | Decembrie 28, 2007

Sfântul Ioan Gură de Aur şi Taina Euharistiei

Ioan Gura de AurCu prilejul sărbătoririi celor 1600 de ani de la proslăvirea Sfântului Ioan Gură de Aur, Facultatea de Teologie Pastorală din Edineţ, în colaborare cu Episcopia de Edineţ şi Briceni, cu Mănăstirea „Naşterea Domnului” din Zăbriceni şi cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Mitropolit Vladimir, a organizat în cadrul ei, un simpozion dedicat acestui mare eveniment istoric pentru întreaga Biserică(mai multe despre eveniment puteti afla pe teologie.com )

Indiscutabil, personalitatea si opera marelui ginditor crestin a fost si ramine, chiar daca au trecut atitia ani, izvor nesecat de traire duhovniceasca si inspiratie, fapt confirmat odata in plus si de conferinta in cauza.

Printre cei ce si-au expus referatele pregatite pentru simpozion a fost si un bun prieten de-al meu, Iurie Stanila. E un baiat iubitor de frumos si adevar, fiind licentiat in drept, studiaza independent teologia, asimilind-o nu doar la nivel mintal, ci bucurindu-se ca un adevarat crestin de o relatie vie cu Dumnezeu.

In referatul cu tema: „Taina Euharistiei in opera Sfântului Ioan Gură de Aur” incearca sa indice asupra necesitatii unor profude meditatii si discutii pentru constientizare valorii eshatologice si eclesiologice a Tainei  si a necesitatii  unii Impartasiri continue cu Trupul si Sângele Domnului .

In continuare aveti continutul expunerii pe care va indemn sirguitor sa-l cititi:

Ἐκκλησίᾳ (Biserica) -adunarea celor chemaţi, darul dumnezeiesc oferit întregii umanităţi. Scopul trinităţii asupra creaţiei fiinţelor raţionale a fost crearea acestei realităţi denumită Biserica.
Când spunem Biserică, imediat trebuie sa se ivească pe orizontul realitaţii noastre noetice, cuvântul Euharistia. Euharistia, această Taină a împărăţiei 1 după renumita expresie a părintelui Alexander Schmeman, reprezintă acel pilon pe care se fundamentează această întreagă instituţie teandrică.
Taina euharistiei constituie prin excelenţă descoperirea însăşi a bisericii şi nu o taină printre celelalte taine ale bisericii.
Am ales acest generic, deoarece marele retor antiohian Sf. Ioan Gură de Aur, era chemat des să vorbească despre Euharistie. Fiind pus în situaţia de a explica Sfânta Scriptură poporului, el o facea într-un mod destul de specific. Specificitatea tâlcuirii sale, rezidă în felul aprins al comunicării sale, cît şi în frecvenţa deasă a ermineuticii pasajelor euharistice. Interesantă remarcă face eminentul teolog al sec. XX, John Meyendorff şi anume că Sf. Ioan Gură de Aur nu a aparţinut epocii sale 2 . Adică, ermineutica sa scripturală, aparţinea mai mult secolelor anterioare vieţii lui, dacă e să o comparăm cu cea a unor cercuri teologice în care deja se făcea prezentă destul de mult influenţa concepţiilor platonice, origeniste şi neoplatonice. Citește mai mult…

 Conferinta a avut loc pe 12 decembrie, in Chisinau in Casa de cultura a Universitatii de Stat (str.M.Kogilniceanu). Tot atunci a avut loc si o prezentare de carte : „Ortodoxie pentru postmodernişti”. Vizita parintelui Savatie ne-a bucurat nespus pe toti. Eu personal ii citisem  cartile, care m-au impresionat  mult si eram foarte curios sa-l vad life pe autor. Conferinta a inceput intii intr-o sala mai mica, apoi cind a fost evident ca numarul celor care are ar dori sa-l asculte pe pr.Savatie e prea mare s-a trecut intr-una mai incapatoare.

           E deja binecunoscut faptul ca titlurile conferintelor  sustinute si articolelor scrise de Savatie Bastovoi trezesc din start interes („Intre Freud si Hristos”, „Dragostea care ne sminteste”,”riscurile dragostei” – doar citeva  denumiri alese la intimplare). Nu a ezamagit nici tema aleasa pentru adunarea de marti: „Prejudecatile si miturile omului modern”. Ar parea un non-sens : omul modern s-a debarasat de orice prejudecati, superstitii si mituri. Aceste notiuni au ramas undeva prin Evul Mediu. Nu-i chiar asa, spune Savatie Bastovoi, ori omul modern nu e mai putin superstitos decit omul medieval sau antic, problema e ca luptind cu cele considerate in mod clasic superstitii si prejudecati, el nu-si da seama ca, de multe ori, el singur nu e liber in gindirea sa . Cu toata pretentia unor institutii si a unor mass-media cit se poate de libere si de democratice asistam de multe ori la controlul opiniei publice – chiar si acelasi razboi in Irak, cu miile de civili omoriti, sau altele o sumedenie prezentate unilateral in presa  si inghitite ca atare, fara a mai fi digerate de catre majoritate…

         De fapt crestinismul invita la libertate si noutate, la eliberare de prejudecati si superstitii, invita la cercetare si cunoastere, la dialog si respect reciproc asa ca nu exista nici o contradictie intre omul modern si crestinism…

         Dupa conferinta parintele Savatie trebuia sa plece la Arad unde urma sa sustina conferinta cu tema: Riscurile dragostei (intriganta denumire).

       Sper sa-l revedem curind !

        P.S.Parintele Savatie are o biografie foarte interesanta si neobisnuita : s-a nascut in 1976, la Chisinau, in familia unui profesor de filozofie, propagandist al ateismului stiintific. Pana la calugarie, a fost ancorat in conceptiile tatalui sau.

A absolvit Liceul de Arta “Octav Bancila” din Iasi. Cand era in clasa a XII-a a fost internat la Spitalul Socola, unde a scris ciclul Un diazepam pentru dumnezeu, care l-a consacrat ca poet.
Ulterior, a obtinut premiile revistelor: Convorbiri Literare, Timpul, Dacia Literara.

Este mentionat in O istorie deschisa a istoriei literaturii din Basarabia de Mihai Cimpoi si in Postmodernismul Romanesc de Mircea Cartarescu, ca si in alte volume de critica si de istorie literara. In anii 1996-1998 a fost student la Facultatea de Filozofie a Universitatii De Vest din Timisoara, pe care a abandonat-o.
Din 1996 este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova.

In 1999 a fost tuns in monahism, primind numele Savatie. La 28 octombrie 2000, a fost hirotonit ierodiacon, iar pe 4 august 2002, ieromonah…

Publicat de: Alex | Decembrie 1, 2007

Traiasca Romania Mare!!!

Brosura si CD - 1 decembrie 2007Brosura si CD - 1 decembrie 2007

     Ziua unirii Transilvaniei la Romania, unire ce a desavirsit procesul de unificare a natiunii romane, devenita zi nationala a Romaniei a fost sarbatorita azi cu multa bucurie si la Chisinau.

     Cu aceasta ocazie, cu eforturile organizatiei de tineret a Partidului Liberal si, in special,ale lui Ionut Bargan, in scuarul Teatrului de Opera si Balet din Chisinau a fost organizata o manifestatie culturala: multa muzica buna,recitaluri de poiezii, victorina cu tematica istorica si, desigur, o hora mare, mare care pe linga faptul ca ne-a ridicat buna dispozitie ne-a si incalzit de-a binelea(caci afara era cam frig) .

      Cei prezenti au primit in dar de la organizatori o brosura cu poezii ale tinerilor premiati la Simpozionul din 27 martie 2007, un CD cu muzica patriotica precum si panglica solidaritatii. Nu-mi ramine decit sa multumesc celor , prin a caror staruinta ne-am putut bucura de un moment istoric, care trebuie sa ne serveasca pe viitor drept impuls si model pentru implinirea aspiratiei din toate timpurile a romanilor de pretutindeni: UNIREA!

     Dumnezeu sa ne ajute!

Publicat de: Mihai Bozianu | Noiembrie 21, 2007

Hristos şi lumea modernă!

Nicolae Lisnic

Aproape două mii de ani şi ceva în urmă, fiul unui tîmplar din Nazaret, urmat de 12 oameni simpli  de la ţară, în majoritate pescari din împrejurările lacului Ghenizaretului, străbătea satele şi oraşele  Palestinei îndepărtate, poprovăduind  învăţătura Sa. Era ceva deosebit şi misterios în personalitatea şi figura acestui om, ceva ce atrăgea pe fiecare şi totodată impunea respect şi chiar frică faţă de El.
O putere  supranaturală  se  manifesta în faptele
Sale şi învăţa Dînsul nu ca toţi carturarii şi fariseii  ci cu o autoritate deosebită  şi cuvintele Lui pătrundeau  în adîncurile sufletului omenesc.
Născut în zilele lui |Pilat din Pont” după viaţă, fapte şi învăţătura Sa, era  mai presus de epocă  şi neamul Său. Născut şi crescut în mijlocul poporului Iudeu, El nu propovăduia nimic specific evreesc şi fiecare om ascultîndu-L se simţea înrudit sufleteşte  cu El  şi pleca  cu convingerea că personal nu poate fi străin după neam şi sănge de Acest Învăţător.
Diferite păreri aveau contemporanii despre personalitatea Învăţătorului ş;i dacă unii mărturiseau sincer  că El |este Hristos Fiul lui Dumneazeu celui Viu” (Matei: XVI – 16)  că  învăţătura  li faptele
Sale sunt de la Dumnezeu  (Ioan. III.1) apoi majoritatea consideră învăţătura  Lui ca o nebunie şi pe Dînsul personal îl privea  ca pe un visător sau chiar ca pe un îndrăcit, care face minuni cu puterea diavolului.
Acest contrast şi această luptă l’au  adus pe învăţător în definitiv la moarte pe cruce. Acesta a fost Hristos…
şi iată de pe înălţimile Golgotei, timp aproape de două mii şi ceva de ani nu a încetat să  reverse raze de lumină  în sufletele credincioşilor.
Întreaga  Sa viată pămîntească de la naşterea umilă în peştera păstorilor pînă la intrarea triumfală în Ierusalim – ca împărat şi pînă la moartea pe cruce ca a unui criminal – a fost u cruce neîntreruptă şi grea ca ni sa dat nouă ca exemplu şi ca un far în mijlocul nopţii învăţătura lui Hristos şi în prezent luminează  omenirii calea spre desăvîrşirea morală – calea pe care trebuie să înaintăm.
Contrastul între Hristos ş;i lume pornit încă pe timpurile vieţii pămînteşti a Mărturisitorului durează  şi astăzi  şi credem  că va dura atăta timp cît păcatul va exista şi va domina în lume. Lupta între urmaşii  lui Hristos şi urmaşii lumii nu a încetat niciodată formînd în istoria omenirii  de după Hrsitos o linie zigzag devenind  lupta aceasta cînd mai înverşunată cînd mai liniştită.  În lupta aceasta de mai multe decenii  de veacuri, creştinismul  nu o dată a fost silit saşi apere dreptul său la existenţă înaintea diferitelor iscodiri lumeşti şi după cum valurile furtunoase spală  lu duc la fundul mării tot ce găsesc pe malul ei, aşa val după val venind: necredinţă, ură şi duşmănie acestei lumi nu odată au spălat din inimile credincioşilor chipul adevărat al lui Hristos şi nu odată omenirea lăsînd principiile sănătoase şi pline de viaţă ale creştinismului sa abătut dontr-o parte în alta căutînd satisfacerea şi mîngăierea în plăcerile lumeşti…
Este greu creştinilor să treacă prin toate testele  acestea, dar |sarea pămîntului ” trebuie să rămînă sarea şi nu se strice.
În haosul vieţii de astăzi în faţa acestui pericol a |modernismului” care  încearcă să-L  înlăture pe Dumnezeu din calea Sa. Puţini rezistă,  ceilalţi  sunt luaţi de val, dar acei  care  rămîn  şi îşi dau seama de acest lucru  nu trebuie să piardă |nădejdea”  ci să se înarmeze cu multă răbdare şi căzînd la picioarele celui Atotputernic, cu lacrimi fierbinţi să-i cerem ajutor: |Doamne dacă este cu putinţă să treacă de la noi paharul acesta, dar dacă dupăn păcatele nostre  noi  am meritat  ca crucile nostre să devină mai grele- fie voia Ta”. Amin…
                                                                                                                                                                                                                             Nicolae Lisnic,

                                                   Universitatea de Teologie Ortodoxa din Moldova, anul IV

Moscova,13 noiembrie 2007

Duma de stat a adoptat in prima lectura schimbari in legislatia curenta, dind astfel posibilitate institutiilor religoase de invatamint sa obtina acreditare din partea statului, ne specificind insa statul acestor institutii.

Pina acum institutiilor religoase(teologice) de invatamint nu erau in dreptul de a primi aceasta acreditare, transmite Interfax.

Totodata se specifica faptul ca  absolventii instituiilor religioase superioare de invatamint si a scolilor  vor primi diplome ce le vor permite sa lucreze conform specialitatii lor in institutii laice, drept de care, erau anterior privati.

Normele date se extind asupra tuturor confesiunilor de pe teritoriul Rusiei.

                                                                                       Sursa:http://www.pravoslavie.ru/news/071113154908

       prermoghen-adam.jpg

   Grupe de cite 6-7 studenti savirsesc slujbele divine pentru a le insusi rinduiala.Preotul profesor Ermoghen Adam preda atit cursurile teoretice de liturgica cit si pe cele practice.In cadrul orelor practice el slujeste la altar,iar studentii citesc rugaciunile si interpeteaza cintarile liturgice conform tipicului(a ordinii, programului conform caruia se savirsesc slujbelor divine). Fara indoiala ca multi dintre ei au activat deja ca cintareti pe la biserici sau chiar ca tipicari sau conducatori ai corului bisericesc, insa in majoritatea cazurilor si ei au inca multe de invatat, asa ca astfel de lectii, in care se consolideaza cunostintele primite in cadrul orelor teoretice, nu sint decit binevenite…

Desigur ca, pe linga respectarea programului slujbei (care variaza in dependenta de Sfintul celebrat in acea zi,de ziua saptaminii, de perioada anului liturgic si de alti factori) viitorilor slujitori ai altarelor, parintele Ermoghen le atrage atentia asupra faptului ca slujbele divine nu trebuie savirsite masinal, ci cu credinta vie, patrudere si rivna ,caci prin intermediul lor Biserica cinsteste pe Dumnezeu si impartaseste credinciosilor harul Sau sfintitor.

Printre altele pr.prof.Ermoghen Adam e cel mai in virsta profesor al Universtitatii de Teologie Ortodoxa din Chisinau, implinind deja 79 de ani, o virsta venerabila pe care parintele Ermoghen o poarta cu multa cinste.E intotdeauna activ, lectiile ii sunt foarte bine pregatite si interesante.Tot el este si duhovnicul studentilor teologi, misiune grea, as spune eu, tinind cont de importanta ei, caci el practic ii formeaza pe viitori povatutori de suflete!

Studiile parintele si le-a facut la Leningrad(Rusia), unde a absolvit seminarul si Academia teologica si la Zagorsk(linga Moskova) -aspirantura.

E iubit si stimat atit de studenti cit si de profesori.

Publicat de: Mihai Bozianu | Octombrie 27, 2007

Unde mergem?!

Nicolae LisnicPrivind spre arena lumii de astăzi, spre arena vieţii zilnice, familiale, sociale şi de stat, ochii noştri aproape că refuză să privească spre mulţimea de lucruri şi imagini ciudate, care ne obosesc cu gravitatea lor şi ne în­deamnă să luăm atitudine. Ele nu pot lăsa nepăsător nici pe păstorul de suflete, nici pe doctorul conştiincios, nici pe pedagogul zelos – pe nimeni care păstrează în inimă măcar un grăunte de credinţă şi se întreabă nu de puţine ori: „încotro mergem?!”.

Imaginea lumii de azi este deosebită de cea a timpurilor trecute. O imagine diferită şi distorsionată. Prin ceaţa haosului ce ne stăpâ­neşte abia de mai întrezărim un drum şi acesta nu ne mai poate duce la acel scump liman al fericirii – limanul mântuirii. Aproape că am uitat cuvintele: „Da, aceasta e calea! Pe ea înaintaţi şi veţi ajunge acolo unde doriţi!”. Şi dacă ziua de mâine atârnă de cea de azi, ne convingem de adevărul înţelepciunii popula­re: „Cum îţi vei aşterne, aşa vei dormi!”. Din păcate, realitatea confirmă spusele marelui gânditor al zilelor noastre Nicolae Iorga: „Cei vechi zideau biserici, iar cei de azi le lasă să se* dărâme”.

Priviţi la tinerii noştri care străbat oraşul în lung şi-n lat în căutare de aventuri, în timp ce clopotele cheamă cu jale la reculegere su­fletească şi la îngenunchere la picioarele pline de sânge ale Mântuitorului. Dar să privim şi la ţinuta tinerilor! Să ne uităm la imaginea unei tinere de azi! La hainele ei! La lungimea ro­chiilor! Cercei, mărgele, tatuaje, purtate spre înfrumuseţare, dar care nu fac decât să le sluţească chipul. Să nu cunoască ei oare că trupul pe care-1 îngrijesc este trecător, iar su­fletul de care uită este singurul veşnic? Puţini sunt acei care aud cuvintele Mântuitorului: „Iată Eu stau la uşă şi bat! De va auzi cineva şi va deschide, voi intra la el şi voi cina îm­preună cu el”.

Trebuie să recunoaştem, acestea se întâm­plă, în mare măsură, din cauza lipsei unei bune educaţii. De ce oare, când avem atâtea insti­tuţii de învăţământ? O parte din vină o poartă profesorii care se adresează mai mult minţii, decât inimii, străduindu-se să o îmbogăţească pe cea dintâi cu cât mai multe cunoştinţe. Şi familia îşi are rolul ei, adică ar putea să-1 aibă, dacă nu ar lăsa totul pe seama grădiniţelor şi şcolilor. Dar orice pedagogie păleşte în faţa pedagogiei lui Iisus şi este lipsită de valoare, dacă nu se împleteşte armonic cu învăţăturile Domnului.

Parcă aud glasul disperat al omenirii, strigând după ajutor. Veniţi voi, cei puternici, în ale căror mâni se îndoaie oţelul. Veniţi voi, cei ce cu măiestria talentului vostru mânuiţi coardele vioarelor de stoarceţi lacrimi din ochii celui mai aspru muritor! Veniţi voi, cei ce faceţi înconjurul pământului în câteva ore! Veniţi voi, cei ce pretindeţi a fi stăpâni ai gân­dirii omeneşti! Veniţi voi, cei ce vă credeţi stăpânii tainelor naturii! Veniţi să salvaţi ome­nirea! Să daţi un răspuns chinuitoarei întrebă­ri: „încotro mergem!”.

Nicolae LISNIC, student UTOM, an. IV

Anul acesta se implinesc 16 ani de cînd se ascultă în cadrul Sfintei Liturghii predici ţinute de studenţii Facultatii de Teologie Pastorala.  Predicile sunt ţinute în capela Universităţii de Teologie Ortodoxă, aflată, în prezent, pe str.Ismail 46.

Duminica 21 după pogorîrea Duhului Sfînt Pericopa Evanghelică povesteşte despre învierea unicului fiu a unei vaduve săvîrşită de Mîntuitorul Iisus Hristos în localitatea Nain. Tot în această zi biserica îl cinsteşte pe Sfinţii Părinţi, partcipanţi ai sinodului al 7-lea Ecumenic  (787). La acest sinod Sfinţii Părinţi au arătat importanţa cinstirii icoanei în viaţa creştină.

Datorită tehnologiilor moderne avem ocazia să vedem pe internet predicile ţinute de studenţi. Primul student a cărei predică o veţi putea viziona pe blog este Alexndru Severin, student în anul IV al Facultăţii de Teologie Pastorală.

« Newer Posts - Older Posts »

Categorii