Universitata de Teologie Ortodoxă

,, Mergând, învăţaţi toate neamurile…( Matei cap.28 v. 19)          

Biserica Universităţii de Teologie Ortodoxă din Chişinău

1. Înfiinţarea Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Chişinău, momente de trezire religioasă şi naţională

După unirea provinciilor româneşti în anul 1918, se cerea adoptarea unei noi legi cu privire la organizarea învăţământului superior. Prin această lege s-a prevăzut înfiinţarea Facultăţii de Teologie a Universităţii din Iaşi dar cu sediul la Chişinău. La Iaşi existase Facultate de Teologie între anii 1860-1864 şi acum se reînnoade firul întrerupt pentru Moldova.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi-a dat consinţământul pentru înfiinţarea Facultaţii de Teologie în anul 1923. Legea de Organizare a Bisericii Ortodoxe Române votată în 1925 a sancţionat înfiinţarea noii Facultaţi de Teologie pe lîngă cele două facultăţi existente, una la Cernăuţi, alta la Bucureşti. Ion Petrovici, Ministrul Instrucţiunii Publice, cu decizia nr. 97118 din 17 septembrie 1926 înfiinţa Facultatea de Teologie cu sediu la Chişinău. Deci după grele încercări, trebuia să vină şi un moment al consolidării unirii spirituale şi culturale, prin înfiinţarea acestei instituţii de învăţămînt universitar în Basarabia.

Preliminariile acestui eveniment, discuţiile privitoare la oportunitatea facultăţii şi a locului unde urma să fiinţeze, activitatea ei aproape de cincisprezece ani alcătuiesc un prodigios şi semnificativ capitol de istorie bisericească, naţională şi culturală în Basarabia. Făcând istoricul acestei prime instituţii de învăţământ superior în provincia dintre Prut şi Nistru nu trebue să uităm că iniţiativa creării ei a venit de la basarabeni. Ea s-a dorit a fi una de învăţămînt teologic, dată fiind plămada spirituală a acestei provincii, pietatea basarabeană, remarcată de fraţii noştri de peste Prut, care au trăit acolo, au preţuit-o, au admirat-o şi uneori au elogiat-o în scris (a se vedea frumoasele pagini ale lui Gala Galaction). S-a spus pe vremea aceea, şi nu doar în glumă, că acest vis al basarabenilor s-a putut înfăptui şi graţie pateticei elocinţe parlamentare a unui deputat, devenită atît de fastidioasă pentru urechile unora încât au fost siliţi să cedeze … de lehamite. Oratorul cu pricina era faimosul cleric şi parlamentar în mai multe legislaturi, Pavel Guciujna. Ion Petrovici se referă la el fără să-i dea numele, cel mai „guraliv” dintre susţinătorii înfiinţării facultăţii chişinăuene, „În luna septembrie 1926 o delegaţie de preoţi a unui mare centru provincial a obiectat că toate centrele egale cu a lor posedă instituţii de învăţămînt superior, aşa că şi dânşii cereau înfiinţarea unei facultăţi de teologie pe lângă mitropolia localităţii. Dintre toţi delegaţii cel mai guraliv era un Popă, pe care îl cunoşteam toţi miniştrii de la Cameră unde se alegea regulat şi apărea la tribună în numeroase ocaziuni” referindu-se, deci, la Părintele Pavel Guciujna. Aşadar ideia înfiinţării Facultăţii de Teologie s-a născut printre localnici, ca un deziderat al clerului basarabean. Într-un articol publicat pe vremea cînd balanţa nu înclina încă definitiv în favoarea Chişinăului, preotul iconom-mitrofor Constantin Popovici, una dintre figurile cele mai reprezentative şi mai respectate ale preoţimii basarabene, demonstra că iniţiativa înfiinţării la Chişinău a unei „academii teologice” a încolţit între clericii basarabeni îndată după Unire.

Privitor la problema înfiinţării Facultăţii de Teologie la Chişinău au avut loc multe discuţii în Camera Deputaţilor şi în Senat, oratorii susţinând cu bogate argumente de ordin teologic, cultural şi naţional ideea că această facultate trebuie să fie înfiinţată la Chişinău şi nu în altă parte. În Adunarea Deputaţilor sau mărturisit următoarele:

1. „Înfiinţarea Facultăţii, fixează un moment în viaţa noastră culturală şi sufletească… o instituţie de cultură superioară la Chişinău este menită să pecetluiască pe vecie autoritatea culturală şi politică a Statului nostru în ţinutul dintre Prut şi Nistru … În instituţia creată la Chişinău, văd zorii pentru înălţarea poporului moldovenesc din Basarabia”.(V. Haneş)

2. „Mare eveniment cultural, care înseamnă înfăptuirea Facultăţii de Teologie de la Chişinău… În oraşul Cernăuţi, unde este Facultate de teologie şi în oraşul Bucureşti, este imposibil să se adăpostească toţi studenţii, dornici de a urma învăţătura superioară teologică. Şi trebuie să ştiţi, că în sufletele studenţilor din Basarabia este, ca şi în al fraţilor din Vechiul Regat, aceeaşi sete de cultură, aceeaşi dorinţă de învăţătură, cu atît mai mult de învăţătură românească, pe care ei n-au avut-o în trecutul acestei provincii… Studenţii  basarabeni, în cea mai mare parte fii de plugari saraci, găsesc la Facultatea din Chişinău, sub auspiciile arhiepiscopului din Basarabia şi ale eforiei bisericeşti din această provincie, fondurile necesare, spre a putea să-şi desăvârşească cultura superioară teologică… Aspectul Basarabiei se schimbă întru totul azi… Începe, prin urmare, o viaţă normală în Basarabia sub bune auspicii, întrucât fiind o Facultate de teologie în capitala acestei provincii, un aşezământ de cultură, unde vor fi aşa de mulţi profesori universitari, unde oamenii devotaţi muncii luptă pentru cultura românească, care vor desăvâşi această cultură şi vor croi brazde adânci în ogorul înţelenit al Basarabiei. Deci avem credinţă că viaţa Basarabiei se va schimba mai repede, dispărând din această parte a ţării toţi germenii revoluţionari, care până astăzi au încercat să se strecoare în satele de pe malul Nistrului. Prin aceşti propovăduitori ai culturii vom izbuti să îndepărtăm de la Nistru toată negura ce s-a abătut de la un timp asupra provinciei noastre… Întemeierea Facultăţii de Teologie la Chişinău este nu numai o necesitate legală, dar este o necesitate de Stat, întrucât numai astfel se poate face legătura sufletească între această provincie şi patria mamă”(T. Iacobescu).3. „…Când corpul profesoral al Universităţii din Iaşi, în unanimitate şi-a exprimat hotărârea sa ca Facultatea de Teologie să aibă sediul la Chişinău, noi, Basarabenii, am avut toată recunoştinţa, pentru că au rupt din trupul lor şi au spus: sunteţi egali şi aveţi dreptul. Avem o mică pretenţie: ca Facultatea de azi, care este înfiinţată pe lîngă Universitatea din Iaşi să devie, în timpul cel mai apropiat, temelia unei Universităţi în provincia aceasta” (Pr. Pavel Guciujna, în Camera Deputaţilor).

4. „Prin acest proiect de lege se creiază în inima însăşi a Basarabiei ,la Chişinău, Facultatea noastră de teologie. Acestă Facultate va fi acolo un cuptor în care se vor topi toate năzuinţele şi acţiunile protivnice Românismului ale unora, precum şi ezitările egoiste şi oportuniste ale altora. Prin ea sunt sigur, că sufletele tuturor basarabenilor se vor contopi în marele suflet al nemului românesc şi al Ţării acesteia” (Raportor I. Bărbulescu).

5. „Aspectul Basrabiei culturale se schimbă în totul azi. Începe, prin urmare, o viaţă normală în Basrabia, sub bune auspicii, întrucât fiind o facultate de teologie în capitala acestei provincii, un aşezământ de cultură unde vor fi aşa de mulţi profesori universitari, unde oameni devotaţi muncii vor lupta pentru cultura românească, vor desăvârşi această cultură şi vor croi brazde adânci în ogorul înţelenit al Basarabiei. Sub auspiciile acestei noi îndrumări culturale, avem credinţa că viaţa Basarabiei se va schimba mai repede, dispărând din această parte a ţării toţi germenii revoluţionari care, până astăzi, au încercat să se strecoare în satele de pe malul Nistrului. Prin aceşti propovăduitori ai culturii vom izbuti să îndepărtăm de la Nistru toată negura ce s-a abătut de la un timp asupra provinciei noastre… Întemeierea Facultăţii de Teologie la Chişinău este nu numai o necesitate legală, dar este o necesitate de Stat, întrucât numai astfel se poate face legătura sufletească între această provincie şi patria-mamă”  (T. Iacobescu, intervenţie în camera deputaţilor).

Câteva mărturii care s-au făcut auzite şi în senat:

1.Prin înfiinţarea facultăţii de teologie din Chişinău s-a facut un mare lucru şi bun, folositor pentru populaţia Basrabiei, s-a săpat un izvor de apă vie a culturii religioase şi naţionale în mijlocul populaţiei setoasă de această cultură; a-şi atinge setea şi a se întări pe sentimentele naţionale de iubire de neam, de literatură şi cultură românească, asemenea şi tinerii absolvenţi ai seminarului şi ai numeroaselor licee. Existenţa Facultăţii de Teologie în Chişinău ridică prestigiul ţării în faţa celor străini de neamul nostru, îi face să vadă iubirea în faptă pe care o are ţara-mamă către fiii săi care au fost înstrăinaţi în curs de atâta vreme. Facultatea de teologie din Chişinău este o citadelă de culoare creştiniască ridicată la hotarul Nistrului de care se vor lovi toate ideile vătămătoare, anarhice antireligioase şi vor fi oprite ca să nu pătrundă în restul ţării. Ea va fi un centru de cultură românească pentu fraţii noştri transnistreni care vor veni să se cultive în princiipiile Evangheliei lui Hristos şi ale sentimentelor naţionale, fiind lipsiţi de aşa ceva acolo în republica sovietică moldovenească. Ştefan cel Mare pentru apărarea moşiei a zidit cetăţi, ca înăuntrul lor să se apere. Acum aceste cetăţi nu mai folosesc la nimic. Cetăţile unui neam sunt universităţile. Zidurile de apărare sunt piepturile românilor pline de iubire de neam. Aceste piepturi să le creştem, la hotarele ţării prin universităţile provinciale. Să dăm Basrabiei cât mai multă căldură ! De aceea doresc ca Facultatea de Teologie să fie sâmburele, nucleul unei universităţi Basarabene (Din cuvântarea în senatul României a Arhiepiscopului Gurie Grosu).

Mitropolitul Gurie al Basarabiei şi Mitropolitul Nectarie al Bucovinei, împreună cu profesori şi studenţi de la Facultatea de Teologie din Chişinău.

2. „Universităţile creează un Suflet, şi un stat are totdeauna nevoie  de aceasta şi interesul acesta ca să dea unei ţări, unei naţiuni, unui conglomerat de populaţiuni, un suflet unitar… Acolo la universitate se pune tiparul  desăvârşit pe personalitatea tânărului acolo se creiază individualitatea  lui şi cu acea individualitate el pleacă în viaţă şi o înfăţişează toată viaţa… La Basarabia, de bună seamă, să fie îndreptată mai ales atenţiunea Ţării, atenţiunea conducătorilor Statului nostru … Să creăm de cu vreme puterea de rezistenţă aici… printr-o politică naţională chibzuită, ştiind că cetatea cea mai nebiruită, cea mai puternică pe care o putem zidi în Basarabia este cultura naţională românească” (P. Halippa).

3. „În Basrabia, de fapt, sub raportul culturii naţionale… nimic mai firesc, decât să aprinzi repede un opaiţ, pe care să-l dezvolţi până să devină un intensiv bec electric, care să lumineze chiar şi peste Nistru. Deci e bine ca să deschizi acolo Facultatea de teologie” (Patriarh Miron).

4. „În Basarabia este nevoie ca Statul să trimită o armată de propagandă o armată de apostoli ai cuvântului şi scrisului, care să fie devotată unei idei sublime, ideea credinţei în Biserica noastră şi în neamul nostru, care a unit încă din vremurile vechi dragostea de Neam şi de Ţară, cu încrederea în Biserică şi apărarea credinţei strămoşeşti. Ideea de Neam şi de credinţă sunt atât de legate una de alta, încât şi în versuri noi zicem: Lupta pentru Neam şi pentru Lege. Această luptă o duc, înainte de toate, Facultăţile noastre de Teologie şi clerul nostru condus de inimoşi apărători ai destinelor şi ai naţiunii… Cel mai urgent lucru este că acolo în Basrabia să trimitem echipe de luptă, care să combată suferinţa cea mai periculoasă, şi această suferinţă e morala”(Dr. A. Obreja raportor).

5. „Facultăţii de Teologie de la Chişinău îi urez să fie ca floarea soarelui, adică să se întoarcă, să se orienteze totdeauna cu faţa spre soare, spre soarele culturii româneşti, ce răsare şi apune, aici în capitala Ţării, la Bucureşti”(A. Lapedatu)

Deci vedem cât de multe afirmaţii frumoase şi sublime, de înaltă ţinută patriotică şi creştiniască sau adus la deschiderea acestei Facultăţi şi ca o încununare a unor asemenea afirmări, izbucnite din sufletele atâtor personalităţi cu netăgăduită autoritate şi cu răspundere în Ţara noastră, s-a aşezat convingerea însuşi a Regelui Ferdinand I, exprimată atât de puternic prin fraza: Înfiinţarea Facultăţii de Teologie în capitala scumpei Noastre Basarabii a fost un act Patriotic, în care Moldova a dat, cum se şi cuvenea, tributul cel mai mare.

Au fost însă şi glasuri care erau împotriva înfiinţării Facultăţii de Teologie la Chişinău între care amintim pe Mitropolitul Pimen al Moldovei şi ep. Visarion Puiu care au adunat în jurul lor o tabără ce se opunea acestui demers. Contraagumentele vehiculate de acest grup pendulau în jurul a două puncte: prioritatea istorică a Iaşului, întrucât în secolul trecut funcţionase aici, câtva timp, o asemenea facultate; excluderea „în principiu” a Chişinăului pe motiv că oraşul ar „fi infestat” de idei şi manifestări nocive sub raport bisericesc şi naţional, de la care ar putea să se molipsească studenţii şi profesorii, atât cei localnici cât şi cei veniţi de aiuria… „Nu m-aş fi asteptat niciodată ca Moldovei să i se ia Facultatea de Teologie care a funcţionat la Iaşi în 1864-1865. La Chişinău  putea fi deschisă o Academie teologică. Absolvenţii acestei academii şi-ar putea completa studiile la Facultatea de teologie din Iaşi. Dacă va rămâne în vigoare hotărârea cu privire la deschiderea Facultăţii de Teologie la Chişinău, mă tem că mulţi absolvenţi ai Facultăţii se vor afla sub influenţa ideilor vătămătoare care stăpânesc în multe părţi ale Basarabiei”.  S-au făcut auzite şi glasuri împăciuitoare care propuneau să fie satisfăcute ambele părţi, ca acela al unui unui preot octogenar din Iaşi, Constantin Ştiubeiu :

„Cei care au tăcut timp de 65 de ani pentru Facultatea teologică de la Iaşi sunt mult mai datori să stăruie pentru reânfiinţarea acestei facultăţi deât să lupte contra înfiinţării unei asemenea facultăţi la Chişinău care are şi el multe şi mari drepturi la asemenea înaltă instituţie culturală faţă de marile suferinţe  seculare prin care au trecut şi în fine pentru că şi aceasta de la Chişinau trebuie făcută şi cealaltă de la Iaşi nu trebuie lăsată.”

În cele din urmă, basarabenii şi-au văzut împlinită dorinţa: la mijlocul lunii august 1926, pe adresa Consiliului Eparhial de la Chişinău soseşte o telegramă cu vestea cea mare: că la 10 august, Ion Petrovici, Ministru Instrucţiunii Publice, a aprobat proiectul de înfiinţare la Chişinău a unei Facultăţi de Teologie.  Expeditorul era preotul şi deputatul Pavel Guciujna.

Inaugurarea Facultăţii a avut loc luni  8 noiembrie 1926, în prezenţa ministrului Ion Petrovici, a rectorului Universităţii din Iaşi prof. Petre Bogdan, a arhiepiscopului Gurie, a reprezentanţilor universităţilor din ţară, a decanilor Facultăţilor de Teologie, a oficialităţilor militare şi civile a primarului municipiului, a miniştrilor din guvern.

Erau de faţă sute de studenţi ai noii facultăţi: preoţi vârstnici cu părul alb, dornici să-şi însuşească ştiinţa teologică româniasca, tineri râvnitori pentru învăţămînul superior.  Erau veniţi la inaugurare grupuri de intelectuali de la oraşe şi sate, călugări şi călugăriţe de la vechile mănăstiri şi schituri, cete de săteni şi seminarişti ca să sărbătorescă împreună cu Ţara şi Biserica cel mai de seamă eveniment pentru Moldova, după Unirea din 27 martie 1918. S-a ţinut multe cuvântări care au întărit focul aprins în inimile credincioşilor, focul dragostei pentru neamul românesc pentru cultura românescă. Iată câteva cuvântări care sau rostit la inaugurarea Facultăţii:

Cuvântarea I. P. S. Arhiepiscop Gurie Grosu „Deschidera Facultăţii de Teologie în Chişinău este un eveniment de mare însemnătate naţională-românească. Prin inaugurare Facultăţii în Chişinău se înfăptueşte o dorinţă sinceră a clerului şi a credincioşilor din Basarabia de a avea în apropiere, în capitala provinciei o şcoală superioară de teologie. Scopul acestei dorinţe a fost şi este ca preoţimea să poată cât mai lesnicios, mai uşor să-şi însuşească cultura românească teologică, asemenea şi istoria şi literatura neamului de care a fost lipsită în decursul timpului sub stăpînirea străină, şi să-şi adâncească cunoştinţele religioase, să şi le lămurescă în legătură cu descoperirile ştiinţifice din vremea de astăzi. Necesar este acest lucru pentru clerul nostru care, trăind în sat, n-are posibilitatea de a-şi reînoi cunoştinţele. Acum fiecare preot basarabean are posibilitatea să se înscrie la Facultate, să cerceteze şi să asculte cât mai des lecţiile profesorilor Facultăţii ce se inaugurează, să cunoască cât mai bine istoria neamului şi a literaturii lui să admire progresul pe care l-a făcut neamul în ştiinţele teologice, în filozofie, să admire frumuseţea literaturii lui, să cunoască sufletul neamului exprimat în libertate şi să-l îndrăgiască. Facultatea de Teologie va fi un izvor de sentimente patriotice, din care adăpându-se studenţii moldoveni dintre Prut şi Nistru se vor contopi sufleteşte cu neamul întreg de pretutindeni şi se vor elibera de nuanţele străinizmului, care se mai simt vibrând în mişcările, vorbele şi gândirea lor. Pe lângă acestă însemnătate vremelnică în împrejurările momentului, Facultatea de Teologie are însemnătate generală în insrucţia şi educaţia tineretului, a viitorilor candidaţi la preoţie…”

Cuvântare d-lui Ministru Ion Petrovici: „Orice institut şcolar este şi trebuie să fie o biserică cu două altare: a) un altar pentu ideea naţională. Şi chiar aceasta a fost punctul de vedere cu care am fost combătut: că adică, Chişinăul nu e propriu pentu dezvoltare ideii naţionale. N-am crezut, fiindcă dumneavoastră de la 1918 mi-aţi amintit că aţi fost prima provincie care aţi venit la patria-mamă a dvs. V-aţi aruncat în braţele mamei atunci când România era la pământ şi nu putea ispiti pe nimeni. Zilele trecute,vorbind la Bucureşti cu d-ul Martonne, eruditul geograf francez, căruia Basarabia trebuie să-i poarte un cult de recunoştinţă, care a convins Europa de românitatea Basarabiei, el spunea: „Vin din Basrabia şi ţin să declar că Basarabia este prima dintre toate provinciile în care românismul a făcut progrese din cele mai mari.” Facultatea de Teologie trebuie să aibă rolul de cultivare a ideii naţionale şi îşi va îndeplini misiunea aceasta tot aşa ca şi misiunea-i de promovare a religiei. E bine ca şi Chişinăul să fie un loc de întâlnire pentru studenţii din toate colţurile ţării, cred că vor veni şi se va face aici un mozaic de elemente româneşti din toate provinciile, din a cărui fuziune va ieşi un metal nou, metalul românismului întregii ţări.”

Cuvântarea p.c. părinte profesor I. Mihălcescu primul decan al Facultăţii: „Bucuria şi veselia populaţiei creştine a Basarabiei, de la Mare la Hotin şi de la Nistru la Prut, nu cunoaşte azi margini. Se bucură şi se veseleşte cu drept cuvânt astăzi românii basarabeni, pentru că visul pe care şi l-au făurit şi l-au tors din caer de aur, şi în somn şi în stare de veghe, visul pe care l-au nutrit în sufletul lor, ca cel mai scump odor timp de o sută de ani şi mai bine de ani‚ sub jug străin şi a cărui relizare o aşteptau îndată după ce visul cel mare al unirii Basarabiei cu patria-mamă se realizase, visul de a avea o Facultate de Teologie, s-a împlinit, copilul doririlor s-a născut şi suntem adunaţi aici ca să luăm parte la botezul lui. Se bucură împreună cu românii basarabeni şi populaţia minoritară de regiune creştin ortodoxă, că au dobândit un înalt aşezământ de cultură şi lumină, în care se vor forma viitorii ei conducători sufleteşti şi de a cărui binefaceri se vor împărtăşi pe acest pământ binecuvântat de Dumnezeu. Se bucură împreună cu populaţia creştină şi română şi populaţia minoritară de alte credinţe, pentru că înfiinţare Facultăţii de Teologie basarabene este pentru toţi primul pas pentru înfăptuire dorinţei de a vedea în scurtă vreme, luând naştere în lumina Basarabiei, o Universitate completă.”

Cuvântarea d-lui profesor I.Botez din partea senatului universitar din Iaşi: „Sunt trimis de Senatul universitar din Iaşi ca împreună cu reprezentanţii credinţei strămoşeşti şi culturii naţionale să punem temelia aşezământului superior cerut de nevoile ţării întregi, nu numai de aspiraţiile locale. Senatul din Iasi cu drag şi generozitate a desprins din coasta sa această Facultate de Teologie şi v-a dăruit-o Dv, Basarabiei. Nu făcând o favoare unei provincii întoarsă la patria mamă, ci pentru că a fost convins că o şcoală umanitaristă trebuie să fie în împrejurările de azi, mai iute la Chişinău decât la Iaşi. Avem încredere în profesorii recomandaţi, în apostolii culturii naţionale nu numai în facultate ci şi în afară de ea, la sate, la moldoveni.

Noi, profesorii Universităţii din Iaşi, cu sufletul împăcat şi liniştit am votat contrar împotrivirilor multe şi înalte, şi aşteptăm cu încredere roadele profunde ale Facultăţii de Chişinău. Vom avea ochii mereu aţintiţi asupra ei, ca să nu şovăiască de la înalta menire ce o are”.

Iată ce cuvinte de înaltă trezire naţională şi culturală sau rostit la inaugurarea Facultăţii de teologie, se aştepta foarte mult de la ea, toţi punându-şi nădejdea că năzuinţele lor vor fi îndeplinite prin activitatea ei, năzuinţe de care nu sau putut bucura cât sau aflat sub jugul străin.

2. Activitatea Facultăţii de la 1926 până în 1940

Catedrele Facultăţii de Teologie din Chişinău, ocuparea lor şi înscrierea studenţilor:

Cu toată impotrivirea pentru deschiderea Facultăţii de Teologie de la Chişinău, vedem că decanul Pr. Dr. I. Mihălcescu , trimite veste pentru ştirea tuturor despre numărul catedrelor, felul ocupării lor şi înscrierea studenţilor. Iată aceste date:

Facultatea se deschide la 1 noembrie 1926, făcând parte din Universitatea Iaşului şi având pentru acum numai anii întâi şi doi.

Abiturienţii erau rugaţi să prezinte o Cerere la Decanat până la 10 octombrie 1926. Aveau dreptul de a se înscrie în anul 1:

I.             Absolvenţi cu diplomă ai Seminarelor Teologice din Vechiul Regat;

II.          Absolvenţii liceelor din ţară, secţia clasică;

Elevii din clasa a 6-a a Seminarului Teologic din Chişinău erau admişi sa-şi susţină examenul de diplomă şi mai apoi înscrişi în anul I, numai după ce se va primi aprobarea de la Ministerul Instrucţiei Publice. În anul II de studiu putaeu fi înscrişi toţi absolvenţii cu diplomă, clerici sau mireni ai Seminarului teologic din Chişinău (cu 10 clase) şi studenţii care au terminat anul I la Facultăţile de Teologie din Bucureşti sau Cernăuţi fără a mai fi supuşi la vre-un examen.

Pe lângă cererea de înscriere trebuiau anexate:

I.                   actul de naştere (mitrica);

II.                Certificatul de botez (de la Seminariştii şi Liceenii născuţi în Vechiul Regat);

III.             Diploma de absolvire a Seminarului sau a Liceului, secţia clasică;

IV.            O recipisă de plata taxei de 300 de lei la oficiul fiscal al Ministerului Instrucţiei Publice;

V.               O fotografie de mărime obişnuită pentru Carnetele de Identitate;

La Facultate se înscriau absolvenţii seminarelor preoţi în vârstă, unii trecuţi de 50 de ani şi chiar de 60 de ani.

Profesorii au fost numiţi în cea mai mare parte din Vechea Românie, toţi teologi de mare prestigiu, ca Vasile Radu (Vechiul Testament); Gala Galaction (Noul Testament); Nichifor Crainic (Istoria Literaturii religioase moderne); Toma Bulat (Istoria Bisericească Universală); Constantin Tomescu (Istoria Bisericii Române); Ioan Savin (Apologetică); fraţii Cicerone şi Valeriu Iordăchescu (Patrologie şi Morală); arhimandritul Iuliu Scriban (Omiletică şi catehetică); fraţii Cicerone şi Valeriu Iordăchescu (Patrologie şi Morală); Nicolae Popescu Prahova (Drept Bisericesc); Teodor Simensky (Limba Greacă); s-au ridicat cadre universitare şi dintre localnici: Serghie Bejan (Dogmatică); Ilie Tocan (Exegeza Vechiului Testament); Alexandru Boldur (Istoria Românilor); şi alţii.

În bilanţul făcut de N.Gr. Popescu Prahova, profesor la Facultatea de Teologie, pe primii zece ani de activitate ne relatează următoarele: „Studenţii Facultăţii noastre sunt, din punctul de vedere al instrucţiunii, formaţi într-o riguroasă disciplină ştiinţifică pusă în serviciul adevărurilor veşnice ale Sfintei noastre credinţe, iar din punctul de vedere al educaţiunii sunt crescuţi în atmosferă de evlavie de adâncă iubire a Bisericii şi a Ţării de respect a autorităţilor bisericeşti şi civile. Din diferite părţi ale Ţării cu deosebită mulţumire primim veşti că licenţiaţii Facultăţii noastre onorează posturile ce li s-au încredinţat şi în chipul acesta Facultate de teologie din Chişinău, alături de cele două surori mai mari ale ei, Facultatea de teologie din Cernăuţi şi Bucureşti, a contribuit la ridicarea nivelului cultural şi moral al clerului Sfintei noastre Biserici dreptmăritoare”.

Tot în cursul acestor zece ani corpul profesoral al Facultăţii a dat dovadă de un înalt sentiment al datoriei îndeplinindu-şi misiunea nu numai în sălile de curs pregătind studenţii pentru lupta împotriva neştiinţei şi a sectelor, ci şi în afară de facultate printr-o activitate publicistică şi de conferenţiari, cunoscuţi şi apreciaţi până în colţurile cele mai depărtate ale Ţarii. Dintre numeroasele publicaţii voi aminti în primul rând noua traducere a Sfintei Scripturi în limba română, cu aprobare Sf. Sinod, de Î.P.S. Mitropolit Nicodim al Munteniei şi preacucernicii preoţi Grigorie Pişculescu şi Vasile Radu, profesori la Facultatea de Teologie din    Chişinău.

Singuri sau în colaborare cu secţia culturală a Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Chişinăului, studenţii Facultăţii de Teologie au ţinut şezători culturale în localul facultăţii şi în diferite parohii din oraşul Chişinău, au executat cântece religioase şi naţionale, au ţinut conferinţe. Cu limpede înţelegere a viitoarelor lor datorii pastorale, mulţi dintre studenţii Facultăţii au predicat cu însufleţire în diferite biserici din oraşul nostru.

Prezenţa unei instituţii de învăţământ telogic universitar la Chişinău a influenţat benefic apariţia unor studii teologice de nivel înalt elaborate de localnici, din cinul preoţesc. Faptul merită subliniat, fiindcă în Basarabia nu existase până atunci o tradiţie în această privinţă, aşa cum era de exemplu în Bucovina sau în Transilvania, realizările cărturăreşti ale oamenilor Bisericii limitându-se la omiletica tradiţională sau la istoriografia Bisericească. Cei mai mulţi dintre profesorii proveniţi din Vechiul Regat, care predau Teologia la Chişinău, aveau deja o operă teologică sau se arătau preocupaţi să şi-o creeze, încât exemplul lor i-a putut stimula pe localnici.

Tot la Facultate s-a dezvoltat şi o ramură a teologiei istorice cu rădăcini în solul naţional. Au fost elaborate şi publicate monografii ştiinţifice ale unor personalităţi de seamă din istoria Bisericii Române. Profesorul Constantin Tomescu are meritul de a fi sprijinit cercetarea istorică cu aplicaţii în istoriografia bisericească, sprijinind apariţia, timp de mai mulţi ani, a vechii Reviste istorico-arheologice bisericeşti, îmbrăcând-o în haină românească. A contribuit şi la apariţia revistei Arhivele Basarabiei. Condeiului său îi datorăm o cuprinzătoare şi documentată monografie despre Mitropolitul Grigorie Dascălul. Unul dintre elevii săi eminenţi, Alexandru Ciurea, îşi începe cariera universitară ca asistent, la facultatea de teologe din Chişinău. Va publica monografii consacrate unor figuri de ierarhi din trecutul nostru bisericesc, precum Mitropoliţii Iacov Stamati şi Leon Gheucă. Profesorul Toma Gh. Bulat va realiza un studiu despre „Sfăntul Calinic şi Biserica Moldovei”.

Cele mai dinamice şi mai bine pregătite elemente ale clerului basarabean, cu un scris care le permitea să se angajeze în lucrări mai ample şi mai temeinice, s-au cheltuit cu folos imediat predicând şi ţinând conferinţe, „cu timp şi fără timp”, pe subiectele strigente, ale timpului. Sunt nu puţine aceste „condeie”, începând chiar cu Mitropolitul Gurie. Sub înrăuirea şi la îndemnul unor profesori şi mai ales ale lui Gala Galaction, care a tânjit toată viaţa după mănăstire, după „chipul îngeresc”, regretând că nu s-a învrednicit de el, a prins viaţă ideea monahismului ca detaşament de elită a Bisericii luptătoare, „armata de geniu a Bisericii”. Reprezentanţii unui asemenea monahism nu puteau fi alţii decât călugării care au făcut şcoală la modul superior, absolvenţi de facultate sau doctori în Teologie, şi în acelaşi timp, lucrători fără odihnă şi preget, curajoşi, devotaţi vocaţiei lor şi de asemenea unor iniţiative duhovniceşti în măsură să zdruncine şi să răsfrângă conformismul confortabil, starea amorfă de „nici cald, nici rece” ale rutinităţilor şi anchilozaţilor tagmei.

Într-un scurt bilanţ făcut după şapte ani de activitate a Facultăţii, adică în 1934, făcut tot de către decanul N. Gr. Popescu Prahova avem urmatoarele date: în scurta perioadă de şapte ani de când a fost înfiinţată Facultatea, au fost proclamaţi 265 licenţiaţi în teologie, care pe plaiurile Moldovei dintre Nistru şi Prut şi ale Ţării întregi au să fie tot atâtea făclii aprinse la focarul de înaltă cultură, care este aşezământul nostru.

S-au semnalat şi câteva lipsuri pe care decanul le menţionează: lipsa unui internat, biblioteca prea mică nu răspundea cerinţilor studenţilor, şi altele. Lipsa unui internat era o problema majoră. Aceasta vedem din cuvintele Decanului: „Nu se poate concepe Facultate de Teologie fără Internat Teologic. Acesta este pepiniera, în care studenţii teologi, ţinuţi în disciplina indispensabilă viitorilor slujitori ai Altarului, se exercită în practica serviciilor religioase. Functionarea Internatului este o condiţie de viaţă, pentru Facultatea noastră.”

Tot el relateză că la Facultate printre studenţii săi veneau şi studenţi străini din Orientul Ortodox. „Credem că prin aceşti studenţi străini legăturile dintre ţările respective, din punct de vedere bisericesc, se vor strânge şi mai mult, iar diferenţele bisericeşti se vor cunoaşte din ce în ce mai bine. În ultimul an şcolar am avut ca studenţi străini ortodocşi doi bulgari, un iugoslav şi un sirian.”

Internatul înfiinţat în 1926-1927, pe lângă Facultatea de Teologie din Chişinău, şi care la început adăpostea 150 de studenţi cu plată a fost ca o uşurare pentru studenţi. Taxa fiind de 1800 de lei aici intrând locuinţa masa şi spălatul. Şi plata era convenabilă fiindcă se platea în trei rate 4000 la început, 3000 după vacanţa Crăciunului şi 1000 după Paşti. Orice student era primit la internat. Studenţii puteau plăti şi zilnic, socotind casa şi masa 40 de lei pe zi.

Viaţa sufletească în internatul facultăţii a decurs în conformitate cu scopul acestei instituţii. Aici a domnit o atmosferă de evlavie creştină, serviciile religioase s-au săvârşit regulat. Studenţii au frecventat regulat Biserica, au împodobit serviciul religios cu frumoase cântări corale şi au predicat în toate duminicile şi sărbătorile.

Ordinea şi disciplina fiind respectate, s-a format în internat o atmosferă prielnică adâncirii studiilor teologice. Viaţa materială a internatului a fost îmbunătăţită prin modestele subvenţii primite din partea Statului, ajutoare acordate de eparhiile Chişinău şi Ismail şi de către Senatul Universităţii, prin stăruinţa D-lui Rector Traian Bratu.

De la întemeierea în 1926 până la 4 noiembrie 1938, Facultatea era înzestrată cu 16 catedre ce completau cultura profesională a viitorului preot. De la 4 noiembrie facultăţii i s-au retras cele 8 catedre care o favorizau faţă de celelalte facultăţi de teologie. După 28 iunie 1940, a funcţionat în localul Universităţii din Iaşi, cu 8 catedre, decan fiind profesorul Ioan Savin*. După 22 iunie 1941 Facultatea de Teologie de la Iaşi a fost asimilată, cu profesori şi studenţi, la Facultatea de Teologie din Cernăuţi.

Pe parcursul existenţei Facultăţii (1926-1940), au activat următorii decani: primul decan a fost Ioan Mihălcescu, noiembrie 1926 ─ februarie 1928; prodecan Constantin N. Tomescu, iar apoi au urmat Gala Galaction, 1 martie 1928 ─ 1 martie 1930; Cicerone Iordăchescu, 1 martie 1930 ─ 1 martie 1932; Nicolae Popescu-Prahova, 1 martie 1932 ─ 1 martie 1938; Vasile Radu, 1 martie 1938 ─ 1 decembrie 1938; Nicolae Popescu-Prahova, 1 decembrie 1938 ─ 28 iunie 1940.

Despre activitatea exatra-universitară desfăşurată de Facultatea de Teologie în timpul existenţei ei efemere vom observa că profesorii s-au remarcat prin cea mai vie şi cea mai preţioasă propagandă a concepţiei creştine şi naţionale din presă, prin conferinţe publice ţinute în Chişinău, şi în toate oraşele Basarabiei. Dar mai ales prin participarea în cercurile şi conferinţele preoţeşti, prin predici ţinute în catedrala oraşului Chişinău în Duminicile postului mare şi la sărbători, prin diferite şezători organizate de studenţii ei în Chişinău, şi în alte oraşe.

Sau mai remarcat şi prin editarea revistelor teologice, revista Studenţilor Teologi, care era răspândită şi în cercuri mai largi decât cele Studenţeşti. Într-un cuvânt izbutise această facultate să creeze în jurul ei o atmosferă de caldă simpatie şi preţuire şi de înaltă spiritualitate creştină şi naţională.

Text Redactat de Scutaru Vadim

Responses

  1. Eu am terminat 9 clase in satul natal .
    intrebare: Ce documente imi trebue mie ca sa invat lintr-un siminar de teologie ?

  2. Daca se poate, as vrea sa ma angajez in cadrul Universitatii Teologice.
    Unde sa trimit C.V.-ul ?
    Multumesc !


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: